Și totuși, ... există iubire!

Adevărul este că nu se întâmplă nimic extraordinar.

Totul este fix cum știi.

Nici mai bine, nici mai rău.

Dar, ca să ieși de aici — că e plictisitor —

ai nevoie de o iluzie pe post de scară.

Poți să urci.

Poți să cobori.

Oricum ar fi, mai faci și sport între timp!

Și, evident, e mai ușor să cobori.

Efortul e mai mic.

Adevărul este că universul nu conspiră în favoarea ta.

Nu dă doi bani pe tine. Îi ești absolut indiferent și absolut egal cu

orice alt muritor aflat în trecere în această lume.

E un sistem. Funcționează ca o mașină de tocat carne.

Doar că, uneori, mai are și simțul umorului!

Adevărul este că nu există bine sau rău.

Doar ce crezi tu despre ele.

Adevărul este că viața nu îți dă ce îți dorești.

Îți dă ce are pe stoc!

Adevărul e că multe probleme ți le faci singur. În capul tău.

De aia unii nu gândesc deloc!

Și, culmea, le iese. Așa se deschide ușa fericirii!

Adevărul este că nimic nu e veșnic.

Viața are anotimpuri. Timp pentru semănat și timp pentru cules.

Și timp în care nu se întâmplă nimic și te întrebi ce naiba mai faci pe acolo!

Adevărul este că nimeni nu e special.

Fiecare e fix ce este, cu niște zorzoane peste,

cât să nu pară că e același fir de praf.

Adevărul e că binele e plictisitor.

Răul e plictisitor.

Totul e lung și plictisitor.

Și la sfârșit te plângi că viața a fost prea scurtă!

Avea dreptate Solomon: ”unde e multă înțelepciune, e și multă amărăciune”.

Au dreptate și vecinii mei: muzica la maxim, un grătar, o damigeană de vin

și viața e frumoasă!

Toată lumea are dreptate

și se simte nedreptățită în același timp!

Totul e haos!

Iar cel mai inutil lucru pe care îl poate face cineva este să încerce să-l organizeze.

Muncă în zadar.

Nimic nu are sens.

Și totuși, ... există iubire!